Peripeții feroviare (I)

          În ultima lună tot ce am făcut au fost kilometri, atat pe șosea cât și pe calea ferată - tot ce am făcut au fost drumuri încolo-ncoace, ajuns la limită pe la trenuri, etc. Vaslui-Iași, Vaslui-Focșani, Vaslui-Soveja, Iași-București sunt doar câteva dintre rutele „atinse” zilele astea, atât din pricina „businessului” cât și din pură plăcere. Deși am călătorit și cu mașina, de departe cele mai interesante experiențe le-am cumulat în tren, care mai de care mai triste sau mai amuzante.
          Pe ruta Vaslui-Iași de exemplu (pe cale feroviară) este foarte interesant cum trebuie sa ții piept hoardelor tătare ca să prinzi un loc și să îți creezi minimul de confort pe parcursul celor măcar 100 de minute pe care le vei petrece în tren ca să „inghiți” doar 67 de kilometri. Probabil din lipsa fondurilor, sau poate din pură pasiune pentru circul care se produce în acest tren, CFR călători alocă același număr de vagoane pentru această garnitură și anume două, sau, cu puțin (mai mult) noroc, ajungem la magica cifră trei.
         Vaslui-Focșani/Soveja au devenit două dintre destinațiile de top în lista mea, deoarece după lupte seculare, ce s-au întins pe 2 ani măcar, cei de la drumuri au finalizat tronsonul Vaslui-Bârlad, vreo 60-70km de drum mai exact.
          Ajung să pun punctul pe „i” într-un final și anume să ating subiectul IR 1668 - Iași - București N. Ei bine, oameni buni aici au loc cele mai bune întâmplări, trăiri, ș.a.m.d. Prima oară când m-am urcat în trenul ăsta, pe undeva pe la Focșani am cunoscut un om pe gustul meu, M. Vâlsan, un umor excelent, vulgar, excentric, dar totuși decent. Mi-a făcut noaptea aceea foarte interesantă, trebuie să recunosc, am discutat despre vrute și nevrute, am făcut haz de necaz pe teme pornind de la doamne ale societății ce nu știu să tragă apa, până la faptul ca legumele și fructele ce sunt cultivate pe lângă Ploiești ar trebui vândute după cifra octanică și nu la kilogram și câte și mai câte.. oricum aseară a fost briliant, am călătorit liniștit în prima oră și ceva din cele șapte, apoi, am ajuns în Vaslui. Ok, să începem cu începutul: în stânga mea, pe celalalt rând al trenului, era un tip cam de vârsta mea, ce studia de zor (nu era pe locul lui, cum nu eram nici eu, dar fiindcă era mai liber în zona aia, ne-am „orientat” amândoi) - ok, toate bune și frumoase, am oprit in Vaslui după cele 3-4 minute necesare pentru a parcurge distanța macaz-peron (restricție de viteza de cca. 10km/h din pricina lucrărilor), mai durează un minut până vagonul numărul 6 al ansamblului de tot atâtea vagoane aproape e plin și nu mare ne-a fost mirarea amândurora când un grup de circa 9 persoane a venit să își ceară drepturile asupra teritoriului. Vreo 6 din cei 9 erau în mod sigur din mediul rural, n-am nici o problemă cu asta, dar, s-a văzut diferența de mentalitate atunci când tânărul a dat din cap „afirmativ”, realizând că trebuie să plece și el pe locul său; nu a apucat nici măcar să se ridice de pe scaun, când un bărbat mai grăbit de fel și-a așezat cu rigurozitate geanta deasupra capului tânărului, parcă prefazând ce urma să se întâmple - la nici 5 secunde după ce geanta și-a găsit locul alături de „suratele” sale, un lichid alb-gălbui a început să-și croiască drum afară printr-o crăpătură mică. Ce a urmat, este parcă ieșit din una din comediile lui Caragiale:

-Nu puteați aștepta încă două secunde ca să eliberez locul?
-Ba da, dar era grea geanta și am vrut s-o sui sus.
-Jos nu putea sta încă 30 de secunde până îmi luam și eu foile și trollerul?
-Încurca lumea.
-Dar nu trecea nimeni domnule.
-Ei, ai văzut matale că nu trecea, n-ai văzut că venea nașul? ce vroiai, să mă ia la bâză din prima?
-Nu mă interesează ce v-ar fi făcut, deși tind să cred ca nu v-ar fi făcut nimic, deoarece și-a croit el drum prin situații și mai grele, nu cred că o geantă pe culoar era sfârșitul nimănui.
-Da, poate. Important e că nu am încurcat pe nimeni.
-Cum dracu nu ai încurcat pe nimeni domnule!? n-ai văzut ca mi-a curs zăr în cap din geanta matale?
-Ba da și cum am văzut am mutato mai departe.
-Dar mie mi-a curs oricum, nu-i așa?
-Dar te-am pus eu să te așezi aici?
-Omule, nu te interesează pe tine unde am stat până acum, având în vedere ca nu am facut scandal sau ceva, când ai venit la mine și mi-ai zis că am loc aici nici măcar nu ți-am cerut biletul să văd dacă e adevărat ca ai aici sau nu, pur și simplu aveam nevoie de 30 de secunde să plec.
-Da vrei să ți-l arăt?
-Nu mă interesează omule, pricepi? tot ce vroiam era ceva timp.
-Ai timp cât vrei tu, numai să pleci.
-Eu cred că dumitale nu prea pricepi ce tocmai s-a-ntâmplat.
-Adică mă faci tâmpit?
-Domnule, dacă vroiam să te fac tâmpit, îți ziceam simplu „Ești tâmpit!”, dar din câte știu, nu am facuto.
-Bine.
-Bine.
-...
-Călătorie plăcuta.
-Mulțumesc la fel,.. n-am mai pomenit așa ceva, să vă faceți dreptate cu zărul.