Peripeții feroviare (II)

Continui seria „D-ale carnavalului”, mai exact din seria călătoriilor prin țară cu situația drăguță în care am fost pus în IR 1667 (București N-Iași), unde, nu știu, pur și simplu s-a-ntâmplat ce îmi place cel mai mult; oameni foarte diferiți din toate punctele de vedere au fost „adunați” într-un spațiu foarte mic, mai exact de vreo 8 scaune cred. La postarea asta am doar filmulețe, nu am fotografii sau altceva, din care sper să se înțeleagă ceva.

Bun, o să încep cu partea mai proastă, în felul ăsta o să pot aborda părțile mai „dulci” pe final. Am avut locul 96 din vagonul 4, iar în spatele meu, pe locurile 90-92 (cred) stăteau două doamne mai vorbărețe de fel. Ok, m-am exprimat mult prea decent, femeile alea nu puteau fi oprite, asta e cert; au vorbit într-una de la Ploiești unde s-au și „găsit” de altfel, până la Bârlad unde a coborât una din ele (spre ușurarea celor rămași în vagon). În filmul de mai jos, o să vedeți și voi că pe lângă foarte vorbărețe erau și foarte nesimțite, din cauză că ele stau jos, mai sunt 3-4 locuri libere lângă și o femeie mai în vârstă stă în picioare.

Mă rog, nu știu cât de bine se vede aude, dar sper că am surprins esențialul; mai am un filmuleț cu ele când discutau nu știu ce porcării, dar nu are sens să irosim timpul tuturor cu niște nimicuri. Aici vroiam să ajung de la început, la domnul care a stat langă mine până la Bârlad și povestea cum este dumnealui un om corect. Am să vă rog să ridicați volumul, niște căști ar fi ideale, nu știu cum se aude la fiecare în parte și de aceea încerc să dau niște sfaturi (banale) în care să vă cuprind pe toți.
P.S.: Dacă nu înțelegeți și aveți nevoie de o subtitrare, sau un text ceva, spuneți și o să refac postarea cu tot inclus.